Călătorii

La Colmar, în Alsacia, casele cu grinzi colorate se oglindesc în canale înguste, iar orășelul pare o filă desprinsă dintr-o carte cu povești. Pe la ferestre atârnă flori, iar aerul miroase a pâine caldă și a vremuri blânde.

Gordes se ridică din stânca Provenței ca o cetate crescută din piatră aurie, cu case ce urcă în trepte spre cer. La poalele lui, câmpurile de lavandă își revarsă mireasma peste tot ținutul, într-o binecuvântare violetă.

Roussillon, în inima Provenței, e scăldat în roșul și ocrul pământului din care își face zidurile. Ulițele pline de culoare caldă par pictate de soare, iar liniștea satului te învață să te bucuri de lucrurile simple.

Triberg, în inima Pădurii Negre, își ascunde casele printre brazi întunecați și cascade zgomotoase. Aici s-au născut ceasurile cu cuc, iar liniștea codrului adânc te învăluie ca o mângâiere veche și blândă.

Bamberg, așezat pe șapte coline și tăiat de un râu blând, își poartă vechea primărie chiar în mijlocul apei, ca pe o corabie de piatră. Orașul întreg respiră o pace aurie, cu poduri, biserici și grădini care par binecuvântate.

Santillana del Mar, în nordul verde al Spaniei, e un sat medieval de piatră aurie, cu conace vechi și balcoane pline de flori. Umbli pe ulițele lui pietruite ca într-un vis liniștit, unde fiecare zid păstrează amintirea unor vremuri blânde.

Óbidos e un orășel închis între ziduri albe, cu case văruite, împodobite cu dungi albastre și galbene și cu bougainvillea revărsată peste porți. Umbli pe uliță, guști din vișinata locală și simți cum timpul curge domol, ca mierea.

În ținutul Zagori, satele de piatră se ascund printre munți sălbatici, legate de poduri arcuite ce sar peste ape repezi. Aici, departe de lume, viața curge în ritmul vechi al pietrei și al cerului, într-o liniște adâncă și curată.

Bergen, cu vechiul cartier Bryggen și casele sale de lemn colorate, stă între munți și fiord ca o poartă spre nord. Ploaia blândă și mirosul mării dau orașului un farmec melancolic, ca al unei corăbii ce nu pleacă niciodată.

Undredal, un cătun cuibărit pe malul unui fiord îngust, are o bisericuță de lemn printre cele mai mici din nord și turme de capre pe povârnișuri. Trăiește tăcut între apa adâncă și munții abrupți, într-o singurătate senină și frumoasă.

Bled își poartă bisericuța pe o insuliță din mijlocul unui lac de smarald, sub privirea unui castel cocoțat pe stâncă. Clopotul ei sună peste ape, iar munții din jur, oglindiți în lac, dau locului o pace ca de rugăciune.

Rovinj se ridică din Marea Adriatică precum un buchet de case pastelate strânse în jurul unui clopotniță. Pe ulițele înguste, rufele atârnă la ferestre și marea se zărește la fiecare cotitură, într-o poezie mediteraneană blândă.

Gruyères, orășelul elvețian ce a dat numele brânzei vestite, stă cocoțat pe o colină, cu un castel și case vechi înșirate pe o singură uliță pietruită. Priveliștea peste dealurile verzi și liniștea locului te umplu de o pace simplă.

Transalpina, cel mai înalt drum din România, se strecoară peste crestele Parângului până dincolo de două mii de metri, prin pășuni întinse și tăceri de piatră. Sus, la Urdele, simți că ai ajuns la marginea cerului.

Drumul Mătăsii, vechea rețea de caravane dintre Orient și Apus, lega deșerturi, oaze și cetăți în care se întâlneau limbi și credințe felurite. A purtat nu doar mătase și mirodenii, ci și povești, care ne farmecă și astăzi.

Route 66, legendara șosea americană dintre Chicago și Santa Monica, șerpuiește prin preerii, deșerturi și orășele cu firme de neon din alt veac. E un drum al libertății, presărat cu popasuri și amintiri.

Transsiberianul străbate Rusia de la Moscova până la Vladivostok, aproape zece mii de kilometri de taiga, stepe și fluvii nesfârșite. Zilele curg lin pe fereastra vagonului, în ritmul roților pe șine.

Glacier Express traversează Alpii elvețieni prin viaducte îndrăznețe și văi înzăpezite, între Zermatt și St. Moritz, cu geamuri largi spre creste albe. E numit cel mai lent tren rapid din lume, și pe bună dreptate.

Drumul spre Santiago de Compostela adună de secole pelerini din toată Europa, care pășesc kilometri întregi peste dealuri și sate, cu toiagul și scoica de pelerin. La capăt îi așteaptă catedrala, dar comoara e chiar drumul.

Ruta 40 coboară prin Argentina de-a lungul Anzilor, de la deșerturile nordului până la pampasul Patagoniei, mărginită de vârfuri troienite și lacuri de un albastru rar. E un drum al singurătăților frumoase și al orizonturilor fără sfârșit.

Great Ocean Road urmează coasta sudică a Australiei pe lângă faleze bătute de valuri și stâncile numite Cei Doisprezece Apostoli. La ceasul apusului, oceanul și piatra ard într-o lumină de aur.

Croaziera printre fiordurile Norvegiei te poartă pe ape liniștite, între pereți de stâncă înalți din care se prăvălesc cascade subțiri. Sognefjord și Geirangerfjord par catedrale de piatră și apă, sculptate răbdător de ghețari.

Drumul spre Everest Base Camp urcă prin văile nepaleze din Himalaya, pe lângă mănăstiri budiste și sate șerpaș împodobite cu steaguri de rugăciune. Cu fiecare pas spre acoperișul lumii, aerul se subțiază și sufletul se limpezește.

Trollstigen, Cărarea Trolilor din Norvegia, urcă în unsprezece serpentine strânse pe un perete de munte străbătut de cascada Stigfossen. De sus, priveliștea peste vale te răsplătește pentru fiecare cotitură amețitoare.

Coasta Amalfi din Italia se desfășoară printre sate agățate de stânci, livezi de lămâi și o mare de un albastru adânc. Drumul îngust care o străbate, cu golfulețele și bisericuțele lui, e o încântare la fiecare curbă.

Drumul de coastă al Irlandei, Wild Atlantic Way, trece pe lângă faruri singuratice și faleze bătute de vânt, precum stâncile Moher care se ridică drept din ocean. E o călătorie în care marea îți vorbește la fiecare popas.

Grădinile Keukenhof din Olanda înfloresc primăvara într-o revărsare de lalele de toate culorile, mii peste mii, așezate ca un covor viu. E o sărbătoare a culorii, în care fiecare alee îți umple inima de bucurie.

Trenul spre Machu Picchu urcă prin Valea Sacră a incașilor, de-a lungul râului Urubamba, printre culmi acoperite de nori. La capătul drumului te așteaptă cetatea pierdută, cocoțată tăcut între vârfurile Anzilor.

Drumul Cheilor Bicazului din România se strecoară printre pereți uriași de calcar ce par să se atingă deasupra ta, până la limpezimea Lacului Roșu. E o trecere spectaculoasă, în care muntele te învăluie de o parte și de alta.

Ring Road, șoseaua care înconjoară Islanda, te poartă pe lângă cascade tunătoare, ghețari, plaje negre și izvoare fierbinți. La fiecare cot, pământul pare tânăr și neîmblânzit, ca la începutul lumii.