Artă

Anthony van Dyck a conceput seria „Iconografia”, o galerie de portrete gravate ale marilor personalități ale epocii sale. El însuși a executat în acvaforte doar capetele câtorva portrete, lăsând restul plăcii pe seama gravorilor profesioniști. Acele câteva plăci lucrate de mâna lui, cu linii vii și libere, sunt astăzi printre cele mai prețuite exemple de portret gravat baroc.

Mezzotinta, tehnică barocă prin excelență, se lucrează invers față de gravura obișnuită: întreaga placă e mai întâi „granulată” cu un instrument dințat numit berceau, astfel încât ar tipări un negru catifelat compact. Artistul „desenează” apoi lumina, netezind și lustruind zonele care trebuie să rămână deschise. Această tehnică a permis reproducerea în alb-negru a picturii cu o gamă de griuri fără egal, motiv pentru care englezii au numit-o „la manière anglaise”.

Gian Lorenzo Bernini, marele sculptor baroc, este considerat de mulți istorici drept unul dintre primii care au practicat caricatura ca gen aparte în secolul al XVII-lea. El schița, din câteva linii iuți, chipuri de cardinali și chiar de papi, prinzând esența unui om prin exagerarea unei singure trăsături. Se povestește că aceste portrete jucăușe erau apreciate chiar de cei portretizați, ca semn de spirit rafinat.