Cu una sau două nopți înainte de nuntă, femeile din familie și prietenele miresei se adună pentru o ceremonie separată în care aplică motive decorative din henna pe mâinile și picioarele viitoarei mirese, însoțind gestul de cântece de mireasă și dans. În tradiția turcă, mireasa plânge ritual în această seară ca semn al despărțirii de casa părintească, iar soacra mare aprinde o lumânare roșie și îi pune henna în palmă. Ritualul marchează tranziția femeii de la statutul de fată la cel de nevastă și întărește legăturile dintre femeile din cele două familii.

În Cambodgia, sărbătoarea Pchum Ben adună oamenii la temple, unde aduc ofrande de orez și bunătăți călugărilor, pentru odihna sufletelor strămoșilor. Se crede că în aceste cincisprezece zile cei plecați se întorc, iar hrana dăruită le alină drumul.

Dulceața de vișine, fiartă îndelung în cazan până boabele rămân întregi și lucioase în siropul rubiniu, se pune în borcane pentru iarnă. Adusă pe o farfurioară cu un pahar de apă rece, este ospitalitatea românească dintotdeauna.