Ia românească se cosea în casă, de mână, cu fir de bumbac, in sau borangic, iar fiecare zonă avea altița ei, semnul din care se citea satul purtătoarei. Se spunea că o ie bună îți lua o iarnă întreagă de cusut, la lumina lămpii, cu răbdare și cântec.
Lammas, vechea sărbătoare engleză a primei recolte de grâu, aducea la biserică o pâine coaptă din boabele proaspăt secerate. Era ziua în care oamenii binecuvântau pâinea cea nouă, mulțumind pentru rodul verii.
Tocănița, numită papricaș pe la ardeleni, este mâncarea de zi cu zi a gospodinei: bucăți de carne înăbușite îndelung cu ceapă multă, boia și bulion până se topesc într-un sos gros și roșcat. Se leagă cu smântână după datina ardeleană și se soarbe cu mămăligă caldă.
Nyepi este Anul Nou hindus balinez (calendarul Saka), o zi de tăcere totală în care insula Bali se oprește complet: nu se lucrează, nu se aprind lumini, nu se circulă și nu se vorbește tare. Scopul este de a păcăli spiritele rele să creadă că insula este pustie, astfel încât să o ocolească în noul an. În ajunul Nyepi, procesiunile cu ogoh-ogoh (efigii din papură arse) alungă demonii din sate.