La poporul Yoruba din Nigeria, mirele și ai lui trebuie să se „închine” în fața familiei miresei, întinzându-se cu fața la pământ spre a cere binecuvântarea. Se gustă apoi nuca de kola, semn al urării de viață lungă, iar mireasa își caută alesul printre oaspeți, așezându-i în față vasul cu miere, ca semn al iubirii.

În jurul vârstei de un an (uneori la 3 ani), are loc o mică sărbătoare de familie la care se taie prima dată părul copilului — mai ales un mot (smoc de păr păstrat din naștere). Nașa sau un alt naș privilegiat face prima tăietură, urmând ca și ceilalți invitați să taie câte o șuviță, lăsând daruri (bani) în schimb, așezate pe o tavă. Obiceiul simbolizează prima trecere socială a copilului, integrarea sa în comunitate și binecuvântarea pentru un viitor prosper.

La poporul yanomami din jungla tropicală a Venezuelei și Braziliei, morții sunt incinerați, iar cenușa amestecată cu banană fiartă este consumată ritual de rude în cadrul unei ceremonii funerare numite reahu. Această practică, numită endocanibalilsm funerar, are semnificația de a păstra sufletul celui decedat în interiorul comunității și de a preveni rătăcirea lui în lumea spiritelor. Ritualul exprimă dragostea profundă față de cel decedat și a fost documentat etnografic de antropologul Napoleon Chagnon.