În Iran, Anul Nou se numește Nowruz și sosește odată cu echinocțiul de primăvară; familiile așază masa Haft-Sin cu șapte lucruri începând cu litera „s”, fiecare semn al sănătății, iubirii și înnoirii vieții.

În tradiția albaneză, nunta tradițională (dasma) este un eveniment care se desfășoară pe mai multe zile, cu ceremonii separate la casa mirelui și a miresei, iar mireasa trebuie să părăsească casa părintească înconjurată de strigote (cântece de jale) intonată de femei. Această dualitate reflectă tensiunea dintre două familii (fis-uri) și necesitatea de a gestiona diplomatic uniunea lor. Tradiția include și obiceiuri specifice de negociere a zestrei și de integrare a miresei în noul clan, parțial codificate în Kanunul lui Lekë Dukagjini.

Pe 24 iunie, comunitățile afro-venezuelene din statele Aragua și Miranda sărbătoresc Sfântul Ioan Botezătorul prin dansuri ritualice pe tobele Cumaco, împreună cu procesiuni care poartă statui ale sfântului pe străzi. Festivalul îmbină ritualuri africane aduse de sclavii coloniali cu devotiunea catolică, formând o sinteză culturală unică numită sincretism religios. Dansul și muzica au rol de purificare și de mulțumire adusă sfântului protector al apelor și al recoltei.