O femeie necăjită s-a dus la un bătrân să se plângă de cât de puțin are. El a poftit-o la masă și i-a pus dinainte doar o pâine caldă și un pahar cu apă. Femeia, flămândă, a mâncat cu poftă și a spus că nimic nu i-a fost mai bun. „Vezi?” i-a zis bătrânul. „Nu-ți lipsea pâinea, ci foamea de a-i cunoaște prețul.” Mulțumirea nu stă în cât primim, ci în cât știm să prețuim.

Lasă viața să fie frumoasă ca florile de vară și moartea ca frunzele de toamnă.

Nu este puțin timpul pe care îl avem, ci mult timpul pe care îl risipim.