Un rege l-a întrebat pe un pustnic care e cel mai potrivit ceas să faci binele. „Acum”, a răspuns bătrânul. „Cine e cel mai însemnat om?” „Cel din fața ta.” „Care e fapta cea mai de preț?” „Să-i faci bine celui de lângă tine.” Toată înțelepciunea se strânge în clipa de acum și în omul de alături.

Speranța este stâlpul care ține lumea.

Un maestru zen ținea în palmă un bulgăre de zăpadă și îl întreba pe ucenic ce este. „Zăpadă”, a răspuns el. Peste puțin, în palma caldă, rămăsese doar apă. „Și acum?” „Apă.” „Vezi”, a spus maestrul, „cât de repede se schimbă ceea ce credeai statornic?” Cine se agață de forme se întristează; cine privește limpede vede că totul curge.