Un frate l-a întrebat pe un bătrân de ce, deși se ostenește atâta, nu simte pace. Bătrânul a arătat spre o roată care se învârtea repede și zbura noroi în toate părțile. Apoi a atins-o și a oprit-o. „Când mintea se învârte fără oprire, împroașcă totul în jur. Oprește-o și noroiul se așază.” Smerenia începe atunci când încetăm să ne mai fugărim gândurile.