Un om a plantat doi meri deodată. Pe unul îl uda și-l îngrijea zilnic, celuilalt îi arăta doar reproșuri că nu rodește. La toamnă, primul era încărcat de mere, al doilea uscat. „De ce l-ai lăsat să moară?” l-a întrebat un vecin. „Nu l-am lăsat, doar nu l-am iubit.” Ce hrănim cu grijă rodește; ce hrănim cu mustrări se usucă — la fel și inima omului.