Poveste cu tâlc
Un om purta în suflet o supărare veche și grea, ca o piatră ascunsă în sân. Într-o zi, un înțelept i-a cerut să care toată ziua o traistă cu pietre, câte una pentru fiecare mânie nespusă. Seara, cu spatele frânt, omul a înțeles: „Nu pe ei îi apasă pietrele, ci pe mine.” A doua zi le-a lăsat pe toate jos. Iertarea nu-l ușurează întâi pe cel iertat, ci pe cel ce iartă.
— poveste tradițională
Din același raft

Alte picături din Suflet

Un citat · Suflet
Nu contează cât de încet mergi, atâta timp cât nu te oprești.
Confucius
Poveste cu tâlc · Suflet
O broască trufașă a vrut să se umfle cât un bou. A tras aer în piept o dată, de două ori, întrebându-și puii dacă e destul de mare. „Nu încă”, ziceau ei. A mai tras aer, până a plesnit. Cine se întinde peste măsura firii lui se pierde pe sine. Fericirea nu stă în a fi mare, ci în a fi pe potriva ta.
Citește tot →
fabulă de Esop
Un citat · Suflet
Când nu mai suntem în stare să schimbăm o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.
Viktor Frankl