Avva Macarie mergea odată cu frații, iar unul dintre ei l-a lăsat înainte și, ajungând la un idol pe cale, l-a lovit cu o piatră. Când s-a întors, avva Macarie l-a lăudat pe cel ce mai apoi a mângâiat idolul cu vorbe bune, spunând: „Nici ocara, nici lauda oamenilor să nu te tulbure; fii ca un mort și te vei odihni.” Căci celui care nu mai trăiește pentru laudă ori ocară i se face pace în suflet.

Sculându-mă din somn, la Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, scap și spre lucrurile Tale mă nevoiesc și mă rog Ție: ajută-mi în toată vremea, în tot lucrul, și mă izbăvește de toată răutatea lumească și de sporirea diavolească, și mă mântuiește și mă du întru împărăția Ta cea veșnică. Că Tu ești Făcătorul meu și Purtătorul de grijă și Dătătorul a tot binele; și întru Tine este toată nădejdea mea și Ție slavă înalț, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nădăjduiește în Domnul și fă bunătate și locuiește pământul și te vei hrăni din bogăția lui.