Cu înţelepciunea ca şi cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni şi ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinţei, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredinţat, dimpreună şi pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, şi de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească, înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Diocletian, la începutul veacului al patrulea. Era ostaș de neam ales, iar când s-a pornit prigoana, și-a mărturisit credința pe față și și-a împărțit averea săracilor. Este cinstit în toată lumea creștină, iar la români se prăznuiește cu mare cinste la 23 aprilie.

Se spune despre un bătrân din pustie că avea doar o strachină de linte și o coajă de pâine. Când a venit la el un călător ostenit, i-a pus înainte tot ce avea și s-a bucurat ca la un ospăț. Călătorul l-a întrebat cum poate fi atât de vesel cu atât de puțin. Bătrânul a răspuns: „Nu bucatele fac ospățul, ci inima care se dăruiește.”