Un frate a fost prins într-o greșeală și a fost adus la judecata soborului. Un bătrân, în loc să-l osândească, a zis: „Cum să judec eu, care în fiecare zi greșesc și cer milă de la Dumnezeu?” Și, tăcând, a plâns pentru sine. Fratele cel căzut, văzând lacrimile lui, s-a umilit și el și s-a pocăit din inimă. Mai mult îndreaptă o lacrimă de milă decât o mie de mustrări.

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea ai luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii ai câștigat; înălțimea gândului smerit nouă ne-ai arătat. Ci cu cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioan Gură de Aur, roagă-te Cuvântului, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Cu cât se apropie omul mai mult de Dumnezeu, cu atât se vede pe sine mai mic.