Din somn sculându-mă, mulțumescu-Ți Ție, Preasfântă Treime, că, pentru multă bunătatea Ta și îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneșul și păcătosul, nici m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei și, în deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec și să slăvesc puterea Ta. Și acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca să mă învăț cuvintele Tale, să înțeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimii și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.