Știai că Walt Disney a fost concediat de la un ziar din Missouri de către un redactor care i-a spus că îi lipsește imaginația și că nu are idei bune? Cu ani mai târziu, acea lipsă de imaginație avea să dea naștere unuia dintre cele mai fabuloase imperii ale închipuirii din istorie.

Johann Sebastian Bach s-a născut pe 21 martie 1685 în Eisenach, Thüringia, într-o familie de muzicieni care număra generații întregi de meșteri ai sunetului. Rămas orfan de timpuriu, a învățat orga și compoziia sub îndrumătoarea fratelui mai mare, devenind unul dintre cei mai mari organiști și improvizatori ai vremii sale. A slujit ca muzician de curte, cantor și director muzical în mai multe orașe germane, lăsând o creație de o amploare uimitoare: Pasiunile, misele, can tatele, concertele, fugile și suitele sale sunt considerate astăzi apogeul muzicii baroce și una dintre culmile absolute ale creației umane. A murit la Leipzig pe 28 iulie 1750, în mare parte ignorat ca compozitor în timpul vieții, dar redescoperit în veacul următor drept un geniu tutelar al muzicii occidentale.

S-a născut la 4 martie 1882 la Craiova și a devenit, încă de tânăr, unul dintre cei mai străluciți juriști ai țării, profesor de drept și ministru de finanțe. Ca diplomat, a reprezentat România la Liga Națiunilor, unde s-a impus prin inteligență și principii, fiind ales de două ori, în 1930 și 1931, președinte al Adunării Generale — o cinste rară pentru un reprezentant al unei țări mici. Ca ministru de externe, a militat neobosit pentru securitatea colectivă și pentru pacea prin drept, nu prin forță. Îndepărtat din funcție în 1936, a plecat în exil. S-a stins la 17 martie 1941, la Cannes, departe de țară, dar cu inima întoarsă spre ea.