Emil Gheorghe Racoviță s-a născut la 15 noiembrie 1868 la Iași și a studiat biologia la Paris, unde și-a pregătit doctoratul la Sorbona. În 1897–1899 a participat la expediția belgiană Belgica în Antarctica — prima expediție care a iernat în ghețurile polare —, colectând mii de specimene zoologice și botanice și devenind primul biolog care a studiat sistematic viața din Oceanul Antarctic. Întors în Europa, a fondat în 1920, la Cluj, primul Institut de Speologie din lume și a pus bazele biospeologiei ca disciplină științifică autonomă, studiind fauna din peste 1.400 de peșteri europene. A fost și rector al Universității din Cluj și un om de știință de vocație enciclopedică, recunoscut pe plan internațional. A murit la 19 noiembrie 1947 la Cluj-Napoca.

A fost cea dintâi persoană surdo-oarbă care a obținut o diplomă universitară, absolvind Radcliffe College în 1904.

Tiziano Vecellio, cunoscut în lumea întreagă drept Tițian, s-a născut în jurul anului 1488 la Pieve di Cadore, în Alpii veneto, și a învățat pictura în atelierele lui Giovanni Bellini și Giorgione la Veneția. A devenit cel mai căutat pictor al vremii sale, onorat de însuși înpăratul Carol al V-lea, care s-a aplecat, potrivit legendei, să ridice pensula scăpată din mâinile maestrului. Colorit ardent, compozizie majestuoasă, înțelegere profundă a naturii umane — calitițăți vizibile deopotrivă în portretele regale, în scenele mitologice (Venus din Urbino, Băcanalele) și în lucrările religioase (Assunta). A murit la Veneția în august 1576, răpus probabil de ciumă, la o vârstă de aproape 90 de ani, lăsând o operă de o amploare și o diversitate unice.