Caut, mă strădui, sunt în asta cu toată inima mea.

Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873 la Turnu Severin (Drobeta-Turnu Severin), într-o familie modestă, tatăl fiind fochist pe vapoarele de pe Dunăre. A studiat la București, apoi la Paris, la École Normale Supérieure, unde și-a susținut în 1899 teza de doctorat sub îndrumarea unor matematicieni de prim rang, punând bazele unei noi ramuri a geometriei. Este întemeietorul școlii românești de geometrie diferențială, iar numele său este legat de „suprafețele Țițeica” și de „curbele Țițeica”, noțiuni intrate în patrimoniul matematicii internaționale. A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică, membru al Academiei Române, și un neobosit popularizator al științei, contribuind la formarea multor generații de matematicieni. A murit la 5 februarie 1939 la București.

și tot ce-i neînțeles / se schimbă-n neînțelesuri și mai mari / sub ochii mei — / căci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte.