Ilia Yefimovici Repin s-a născut pe 5 august 1844 în Ciuguev, Ucraina, și a crescut într-o familie modestă de coloniști militari, începând să picteze icoane la vârsta de doisprezece ani. Studiile la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg l-au consacrat ca cel mai important reprezentant al realismului rus din secolul al XIX-lea. Opera sa de căpătâi, „Edecarii de pe Volga” (1873), a surprins cu forță dramatică suferința muncitorilor care trăgeau bărcile pe fluviu, aducând o critică socială implicită. A excelat deopotrivă în portretul psihologic și în compoziția istorică, lăsând lucrări memorabile ca „Ivan cel Groaznic și fiul său Ivan” și „Cazacii zaporojeni”. Ultimii ani i-a trăit în Finlanda, izolat de Rusia după independența finlandeză, și a murit pe 29 septembrie 1930 la Kuokkala, în deplină creativitate până spre bătrânețe.

„Pașaportul Nansen”, creat de el pentru refugiații rămași fără cetățenie, a fost recunoscut de peste cincizeci de state și a redat identitate și drepturi la sute de mii de oameni fără patrie.

Cerul senin, foaia curată, / poeții scriu în cartea unei stele. / Noaptea e numai o clipită / a marilor tăceri de dincolo de ele.