Johannes Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, într-o familie modestă, și a depășit o copilărie marcată de boală și sărăcie pentru a deveni unul dintre cei mai mari astronomi din istorie. Asistent al lui Tycho Brahe la Praga, a moștenit observațiile precise ale acestuia și le-a folosit pentru a enunța cele trei legi ale mișcării planetare: planetele se mișcă pe orbite eliptice, nu circulare, cu Soarele într-unul dintre focare. Lucrările sale Astronomia Nova (1609) și Harmonices Mundi (1619) au transformat astronomia dintr-o descriere geometrică într-o știință fizică, pregătind terenul pentru teoria gravitației a lui Newton. Om profund credincios, Kepler considera că descoperă armonia divină ascunsă în mișcarea cerurilor. A murit la 15 noiembrie 1630 la Regensburg, în sărăcie, în drum spre a-și recupera salariile restante.

Născut la Constantinopol, într-o familie de vază de la curtea împărătească, a lepădat de tânăr făgăduința unei cariere lumești și s-a retras la Muntele Athos, unde a deprins rugăciunea neîncetată a inimii, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Când un învățat venit din Apus a batjocorit rugăciunea isihaștilor și a tăgăduit că omul poate vedea lumina cea dumnezeiască, Sfântul Grigorie a stat în apărarea lor, deosebind în Dumnezeu ființa cea neapropiată de energiile (lucrările) Sale necreate, prin care El Se împărtășește făpturii. Învățătura sa a fost întărită de soboarele din Constantinopol (1341–1351), iar el a fost ridicat arhiepiscop al Tesalonicului, păstorind cu blândețe și răbdând chiar și o robie în mâinile turcilor. A adormit în anul 1359 și a fost trecut curând în rândul sfinților. Este pomenit la 14 noiembrie, iar în Duminica a doua din Postul Mare Biserica îi cinstește îndeosebi biruința dreptei credințe.

Inventatorul român Henri Coandă a dat numele fenomenului cunoscut azi drept „efectul Coandă” — tendința unui jet de fluid de a se lipi de o suprafață curbă din apropiere.