Trăitor în cumpăna veacurilor al XIII-lea și al XIV-lea, Basarab a fost cel dintâi mare voievod care a strâns sub o singură stăpânire ținuturile de la miazăzi de Carpați, întemeind astfel Țara Românească de sine stătătoare. Fapta care i-a înveșnicit numele a fost strălucita biruință din bătălia de la Posada, din noiembrie 1330, când oastea sa a zdrobit în strâmtorile munților puternica armată a regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei, care venise să-l supună. Prin această izbândă, neatârnarea tânărului stat a fost pecetluită cu sânge și rămasă neștirbită. Numele său a dat pecete întregii dinastii a Basarabilor, care a cârmuit Țara Românească veacuri de-a rândul, iar mai târziu chiar ținutului dintre Prut și Nistru, Basarabia. S-a stins pe la anul 1351 ori 1352, lăsând în urmă o țară întemeiată și liberă.