Fiu al lui Vlad Dracul și nepot al marelui Mircea cel Bătrân, Vlad s-a născut pe la anul 1431, se crede la Sighișoara, și a cunoscut din tinerețe amărăciunea ostaticelor la Poarta otomană. A ținut scaunul Țării Românești în trei rânduri, domnia sa cea mai însemnată fiind cea dintre anii 1456 și 1462, vreme în care a așezat o dreptate aspră și neîndurătoare, pedepsind fără cruțare fărădelegea și trădarea. Vestită a rămas ridicarea sa împotriva sultanului Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, când, în noaptea de 16–17 iunie 1462, a năvălit cu oastea sa în tabăra turcească, în cutezătorul „atac de noapte” de lângă Târgoviște. Trădat de boieri și părăsit, a fost silit să se retragă, apoi ținut ani îndelungați în surghiun la unguri. S-a întors scurt pe tron în anul 1476, dar a căzut în luptele cu turcii spre sfârșitul aceluiași an, rămânând în amintirea poporului ca domn drept și neînfricat apărător al țării.