Sfântul Ghelasie s-a nevoit la Mănăstirea Râmeț, din Munții Apuseni ai Transilvaniei, mai întâi ca sihastru și povățuitor de ucenici, iar apoi ca stareț și arhiereu al ținutului. A dus o viață aspră de post, tăcere și rugăciune, fiind părinte duhovnicesc pentru mulți călugări și pildă de sfințenie pentru credincioșii ardeleni. Tradiția îl pomenește ca făcător de minuni și tămăduitor de boli, iubit și cinstit de popor încă din timpul vieții. Numele său este întărit de o veche însemnare din secolul al XIV-lea, aflată pe zidul bisericii de la Râmeț, ceea ce îl face unul dintre cei mai vechi sfinți români atestați documentar. Este cinstit ca ocrotitor al Transilvaniei și este pomenit la 30 iunie.

Alegeți-vă un singur maestru — Natura.

Sfântul Ioan Damaschin s-a născut în jurul anului 675–676 la Damasc, într-o familie creştină de vază, şi a moştenit de la tatăl său funcţia de consilier şef al califilor arabi ş, mai târziu, s-a retras în Mănăstirea Sfântului Sava de lângă Ierusalim, unde a trăit viaţă monahală până la sfârşitul vieţii. A apărat cu vigoare cinstirea icoanelor în faţa iconoclastismului, scriind tratate teologice esenţiale, iar sinteza sa „Expunere exactă a credinţei ortodoxe” a devenit o referinţă fundamentală în teologia creştină. A alcătuit Octoihul, cartea litură a celor opt glasuri, şi a compus canoane şi imne care se cântă în Biserică până astăzi. A murit în jurul anului 749, fiind declarat Doctor al Bisericii Universale de către Papa Leon al XIII-lea în 1890.