S-a născut la 31 mai 1883 la Săliște, în Transilvania, într-o vreme când românii ardeleni își apărau prin școală ființa națională. Format ca pedagog la universități din străinătate, s-a dăruit organizării învățământului românesc, mai întâi în Transilvania, iar după Marea Unire din 1918 și în Basarabia, unde a pus temeliile școlii și universității în limba română. A scris lucrări de teorie a educației naționale și a luptat neobosit pentru ca fiecare copil român să învețe în graiul său, în școli așezate pe temelii trainice. Viața sa a cunoscut și încercări grele în anii ce au urmat, dar credința în puterea educației nu l-a părăsit. S-a stins la 31 octombrie 1972, la Sibiu, lăsând în urmă o operă pedagogică de o mare bogăție.

Ion Tuculescu s-a nascut pe 19 mai 1910 la Craiova, intr-o familie de intelectuali, si a ales mai intai calea stiintei, obtinand licenta in Stiinte Naturale in 1936 si doctoratul in medicina in 1939. A practicat medicina - mai ales ca medic militar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial - si a desfasurat activitate de cercetare la Academia Romana, pictand in paralel cu aceeasi pasiune. Fara a urma o scoala de arte, si-a dezvoltat un limbaj expresionist original, puternic influentat de motivele covoarelor oltenesti, de formele totemice si de cromatica fascinanta a artei populare romanesti. Prima sa expozitie personala a avut loc in 1938 la Ateneul Roman, iar consacrarea a venit postum: in primavara lui 1965, o retrospectiva majora l-a revelat drept unul dintre cei mai importanti artisti moderni europeni de dupa razboi. A murit pe 27 iulie 1962 la Bucuresti.

Alexander Fleming s-a născut pe 6 august 1881 la Lochfield, Ayrshire, Scoția, și a venit la Londra la vârsta de 13 ani, unde a studiat medicina la Spitalul St Mary din Paddington, devenind asistent bacteriolog al pionierului vaccinurilor Almroth Wright. Pe 28 septembrie 1928, întorcându-se dintr-o vacanță, a observat că o mucegai (Penicillium notatum) contamina una dintre cutiile Petri și inhiba creșterea bacteriilor din jur — o descoperire întâmplătoare, dar recunoscută imediat ca semnificativă. A denumit substanța activă penicilină și a publicat rezultatele în 1929, deși producția la scară largă a fost realizată abia de Howard Florey și Ernst Chain în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A împărțit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1945 cu Florey și Chain, a fost înnobilat în același an ca Sir Alexander Fleming și s-a stins pe 11 martie 1955 la Londra.