Născut la Tagaste, în Africa de Nord, dintr-un tată păgân și din mama sa credincioasă, Sfânta Monica, ce l-a plâns în rugăciune ani îndelungați, și-a petrecut tinerețea în căutări zbuciumate, trecând prin maniheism și prin patimile lumii. Ajuns dascăl de retorică la Milano, a fost adus la credință prin predicile Sfântului Ambrozie și prin citirea Scripturii, iar în noaptea aceea a auzit un glas de copil zicând „Ia și citește!”, botezându-se de Paști în anul 387. Făcut mai apoi episcop de Hippona, a păstorit turma și a scris neîncetat împotriva ereziilor vremii, lăsând „Confesiunile” — mărturisirea fierbinte a întoarcerii sale la Dumnezeu — și „Cetatea lui Dumnezeu”. A adormit în anul 430, în timp ce vandalii împresurau cetatea Hippona, având pe pereți psalmii de pocăință spre a-i citi în ceasul morții. Este cinstit și în Răsărit, unde e pomenit la 15 iunie.