Fiu al Alexandriei, s-a format în preajma Patriarhului Alexandru, pe care l-a însoțit ca tânăr diacon la Sinodul de la Niceea (325), unde a strălucit prin apărarea dumnezeirii Fiului împotriva lui Arie. Ajuns patriarh al Alexandriei, a păstorit Biserica peste patruzeci și cinci de ani, dintre care aproape douăzeci petrecuți în surghiun, izgonit de cinci ori de împărați și de arieni. De aici i-a rămas zicala „Atanasie împotriva lumii întregi” (Athanasius contra mundum), căci a stat singur, adesea, în apărarea dreptei credințe. A scris „Cuvânt împotriva arienilor”, tratatul „Despre întruparea Cuvântului” și „Viața Sfântului Antonie cel Mare”, carte care a aprins dorul de viață monahală în tot Răsăritul și Apusul. A adormit în pace la Alexandria în anul 373 și este pomenit la 18 ianuarie, iar împreună cu Sfântul Chiril la 2 mai.