A publicat sub pseudonimul „Dora d'Istria”, sub care a fost cunoscută în toată Europa cultă a secolului al XIX-lea.

Când Gustave Courbet a expus „Înmormântare la Ornans” la Salonul din 1850–1851, publicul s-a scandalizat: o scenă de sat obișnuită, cu țărani și gropari mărimea naturală, ocupa o pânză uriașă de peste șase metri lățime, format rezervat până atunci istoriei și mitologiei. Criticii au numit-o batjocoritor „glorificarea urâtului”, dar tocmai această demnitate acordată oamenilor de rând a devenit manifestul Realismului.

Gheorghe Cucu s-a născut pe 11 februarie 1882 în Puiești, județul Tutova, și a crescut în mediul muzical al Bârladului, unde a învățat cântarea psaltică la Școala de cântăreți bisericești. A urmat Conservatorul din București și Schola Cantorum din Paris, unde l-a avut profesor pe Vincent d'Indy, afirmându-se ca dirijor și compozitor coral de prim rang. Și-a închinat viața muzicii corale, conducând timp de aproape trei decenii corul Mitropoliei din București, îmbinând cu măiestrie melosul psaltic cu melodia populară românească. A lăsat peste o sută de lucrări, printre care numeroase prelucruri de colinde, și a murit la doar 50 de ani, pe 24 august 1932, răpus prea devreme dintr-o viață dăruită în întregime sunetului sfințit.