Știai că Gregor Mendel, călugărul care a descoperit legile eredității crescând mii de plante de mazăre în grădina mănăstirii, a murit fără ca lumea științifică să înțeleagă importanța muncii lui? Lucrarea sa a fost redescoperită abia în jurul anului 1900, la vreo trei decenii după publicare și după moartea lui. Devenit stareț, a fost prins în dispute cu autoritățile pe tema impozitelor și și-a neglijat cercetările.

Pe lângă pensulă, Tonitza a mânuit și condeiul: a fost un critic de artă și publicist activ, scriind cronici și pamflete în presa vremii. Vederea i s-a deteriorat grav spre sfârșitul vieții, ceea ce a făcut ca ultimii ani să fie deosebit de dureroși pentru un om care trăia prin ochi. A murit în 1940, lăsând o operă marcată de tandrețe și de culori calde.

Gottfried Wilhelm Leibniz s-a nascut pe 1 iulie 1646 la Leipzig, intr-o familie de intelectuali, si a dat dovada de o maturitate intelectuala timpurie, studiind filosofia si dreptul la Universitatea din Leipzig inca de la 15 ani. A inventat independent calculul infinitezimal (simultan cu Isaac Newton, intr-una dintre cele mai faimoase controverse ale istoriei stiintei), a conceput unul dintre primele calculatoare mecanice si a pus bazele logicii simbolice moderne. A servit ca bibliotecar, consilier si diplomat la curtile mai multor principi germani, punand in acelasi timp bazele Academiei de Stiinte din Berlin in 1700. Monadologia (1714), scrisa spre sfarsitul vietii, reprezinta sinteza viziunii sale metafizice: universul este alcatuit din monade, substante simple si indivizibile, armonizate de Dumnezeu intr-o ordine prestabilita. A murit pe 14 noiembrie 1716 la Hanovra, neglijat de curtea regala si de contemporanii sai, dar recunoscut de posteritate drept unul dintre cei mai universali ganditori ai omenirii.