Viață de om
Konrad Adenauer s-a născut la 5 ianuarie 1876 la Köln, într-o familie catolică modestă, și a urcat în ierarhia administrativă germană devenind primarul Kölnului din 1917 — funcție din care naziștii l-au destituit în 1933. Supraviețuitor al Celui de-al Treilea Reich, a întemeiat Uniunea Creștin-Democrată după război și a devenit, la 73 de ani, primul cancelar al Republicii Federale Germania în 1949. A condus reconstucția morală și economică a Germaniei de Vest cu fermitate și viziune, ancorând-o în NATO și în proiectul european, și a semnat în 1963 Tratatul de la Élysée cu de Gaulle, reconciliind Franța cu Germania după secole de rivalitate. A guvernat până la vârsta de 87 de ani, stabilind un record de longevitate politică activă, și a murit la 19 aprilie 1967, lăsând în urmă o Germanie integrată în comunitatea democrațiilor occidentale.
Konrad Adenauer
Politicieni & Oameni de stat · 1876–1967
Din același raft

Alte picături din Oameni

Știai că… · Oameni
Știai că Ludovic al XIV-lea și-a pierdut aproape toți dinții încă din tinerețe, din pricina unor smulgeri stângace ale medicilor? La una dintre extracții i s-a scos și o bucată din cerul gurii, iar de atunci băuturile îi ieșeau uneori pe nas când mânca. Regele Soare, atât de strălucitor la curte, ascundea sub fastul lui o suferință foarte omenească.
Citește tot →
Ludovic al XIV-lea
Știai că… · Oameni
Lamartine a câștigat alegerile prezidențiale de la 1848 cu peste un milion de voturi, dar a refuzat să candideze la președinție, deschizând astfel calea lui Louis-Napoleon Bonaparte — o decizie pe care posteritatea i-a reproșat-o.
Alphonse de Lamartine · Scriitori & Poeți
Viață de om · Oameni
S-a născut la 5 decembrie 1803 (stil vechi: 23 noiembrie) în moșia Ovstug, din gubernia Oriol, într-o familie nobilă rusă. Și-a petrecut o bună parte a vieții în slujba diplomatică, la München și în alte capitale europene, ceea ce l-a apropiat de spiritul romantismului german. Poezia sa, scrisă adesea în răgazul îndeletnicirilor oficiale, atinge cu o rară delicatețe tainele firii, ale iubirii și ale sufletului omenesc, în miniaturi filosofice de o adâncime tăcută. Versuri ca „Silentium!” ori „Умом Россию не понять” („Rusia nu se poate cuprinde cu mintea”) au rămas printre cele mai iubite ale liricii ruse. S-a stins la 15 iulie 1873 (stil vechi: 27 iulie) la Țarskoe Selo, lăsând o operă puțină ca întindere, dar de neasemuită strălucire.
Citește tot →
Fjodor Ivanovici Tiuciov · Scriitori & Poeți · 1803–1873