Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922 în Siliștea-Gumești, județul Teleorman, fiul unui țăran, și a cunoscut din copilărie viața grea a câmpiei muntene. A debutat în 1942 și s-a impus definitiv cu romanul Moromeții (1955), o frescă monumentală a satului românesc în fața presiunilor istoriei, considerată capodopera prozei românești postbelice. A continuat să scrie cu curaj și luciditate sub regimul comunist, publicând în 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, un roman despre condiția intelectualului în fața terorii totalitare. A fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească, exercitând o influență formativă asupra literaturii române contemporane. A murit în împrejurări neelucidate pe 16 mai 1980 la Mogoșoaia, la scurtă vreme după apariția ultimului său roman.

Ahmad ibn Fadlan a fost un cărturar și diplomat arab din Bagdad, secretar al curții califului abbasid al-Muqtadir. În 921–922 a condus o misiune diplomatică la bulgarii de pe Volga, parcurgând un drum lung prin stepele Asiei Centrale. Relația sa de călătorie, Risāla, rămâne unul dintre cele mai prețioase documente medievale: descrie cu acuitate popoarele Volgăi, khazarii, bulgarii și, mai ales, negustorii ruși (Rus), oferind prima mărturie arabă detaliată despre obiceiurile, înfățișarea și ritualurile funerare ale acestora. Opera sa a supraviețuit în fragmente și a influențat profund cunoașterea europeană a lumii nordice medievale.

Știai că George Enescu putea cânta la vioară o partitură întreagă din memorie după ce o citea o singură dată? Ravel i-a adus odată sonata sa pentru vioară abia terminată, iar Enescu, după o singură lectură, a pus foaia deoparte și a cântat-o pe de rost, spre uimirea compozitorului.