Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895 în satul Lancrăm, lângă Sebeș, ca fiu al unui preot ortodox, și a crescut cufundat în atmosfera spirituală a satului transilvănean. A studiat teologia la Cluj și filosofia la Viena, unde și-a luat doctoratul în 1920, devenind unul dintre cei mai originali gânditori români. A construit o filosofie proprie în jurul conceptelor de spațiu mioritic, cunoaștere lucifericăși mister, organizată în patru trilogii fundamentale. Ca poet, a debutat cu strălucire în 1919 cu volumul Poemele luminii, iar opera sa literară îmbină lirismul cu meditația filosofică profundă. Ales membru al Academiei Române în 1936, a fost exclus în 1948 de regimul comunist, suferind marginalizare și interdicție de publicare până la moartea sa, survenită pe 6 mai 1961 la Cluj.