Ludwig van Beethoven a compus Simfonia a IX-a, cu celebra „Odă a bucuriei”, în vreme ce era aproape complet surd — nu și-a auzit niciodată propria capodoperă.

Desi a trait pana la 89 de ani si a suferit decenii de persecutie, nu s-a plans niciodata de soarta sa; cand cineva il intreba cum a rezistat, raspundea simplu: prin rugaciune si prin umor.

Episcop al Smirnei și ucenic nemijlocit al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, a fost punte vie între vremea Apostolilor și veacul următor, păstrând curată învățătura primită „din gură în gură”. A păstorit Biserica multă vreme cu blândețe și statornicie, a stat împotriva ereziilor și a mers la Roma spre a se sfătui cu episcopul de acolo asupra sărbătorii Paștilor. La bătrânețe adânci, prins în vremea prigoanei, a fost dus în arenă, iar când i s-a cerut să se lepede de Hristos, a răspuns: „De optzeci și șase de ani Îi slujesc și niciun rău nu mi-a făcut; cum aș putea să-L hulesc pe Împăratul meu, Care m-a mântuit?”. A fost osândit la ardere de foc, iar când flăcările nu l-au atins, a fost străpuns cu sabia, dându-și sufletul către anul 155. Este pomenit la 23 februarie, iar pătimirea lui este cuprinsă în „Mucenicia Sfântului Policarp”, una dintre cele mai vechi acte martirice.