Veneția se confruntă cu fenomenul Acqua Alta (apă înaltă), inundații cauzate de combinarea mareelor Mării Adriatice, vântului sirocco și subsidenței naturale a orașului construit pe piloți de lemn. Nivelul mării a crescut cu circa 26 cm în ultimele 100 de ani în zonă, amplificând frecvența și intensitatea inundațiilor. Proiectul MOSE — un sistem de bariere mobile — a fost finalizat în 2020 pentru a proteja orașul.

Lacul Sărat de lângă Brăila are o concentrație de săruri de circa 80-90 de grame pe litru în perioadele secetoase, mult sub concentrația Mării Moarte (circa 340 g/l), dar suficient de ridicată pentru a permite înotul fără efort datorită densității ridicate a apei. Lacul s-a format într-o groapă de tasare a unui masiv de sare subteran. A fost cunoscut ca stațiune balneară încă din secolul al XIX-lea.

Știai că piscurile de gresie cuarțoasă din parcul Zhangjiajie se înalță ca niște stâlpi izolați, unii depășind 1.000 de metri? Milenii de ploaie, îngheț și rădăcini de plante au ros roca moale dintre ele, lăsând doar coloanele mai tari, învăluite adesea în neguri. Peisajul acesta a inspirat munții plutitori dintr-un cunoscut film.