Într-un sat era un clopot vechi de bronz, crăpat pe o parte, pe care noii veniți voiau să-l topească pentru unul nou și lucios. Dar bătrânii s-au împotrivit. Când suna, clopotul cel crăpat avea un glas cald, ușor tremurat, pe care tot ținutul îl cunoștea. Bătrânii spuneau că un clopot nou va suna mai tare, dar acesta sună a acasă. Și l-au lăsat să cânte mai departe rănile lui frumoase.
Cele mai frumoase cântece nu sunt cele mai tari, ci cele mai curate. O picătură limpede oglindește cerul mai bine decât un val tulbure; o notă sinceră mișcă inima mai mult decât o mie strigate.
Știai că tenorul italian Enrico Caruso a fost printre primii mari cântăreți de operă care și-au înregistrat glasul pe discuri? Vânzarea acestor înregistrări la începutul secolului XX a răspândit iubirea pentru operă în întreaga lume.