Un lăutar bătrân își învăța ucenicul cum să facă vioara să plângă și să râdă. Într-o seară băiatul l-a întrebat cum se face că din patru corzi și un lemn iese atâta suflet. Bătrânul i-a zâmbit și i-a spus că nu din corzi vine sufletul, căci corzile doar tremură, ci din mâna care le atinge cu iubire. O vioară în mâini reci rămâne o cutie de lemn, i-a spus, dar cine își pune inima în arcuș face lemnul să cânte ca un om viu.