Știai că, la premiera „Simfoniei a IX-a”, Beethoven — deja surd — a continuat să dirijeze cu spatele la sală, neștiind că lucrarea se sfârșise? A trebuit ca una dintre soliste să-l întoarcă blând spre public, ca să vadă cu ochii ovațiile pe care nu le mai putea auzi.

Știai că valsul, dansul care se învârte grațios, se scrie aproape întotdeauna în măsura de trei timpi? Cele trei bătăi — un accent puternic urmat de două mai ușoare, „un-doi-trei, un-doi-trei” — dau acea legănare rotundă care îi face pe dansatori să se rotească prin sală.

În „Proverbe flamande” (1559), Bruegel cel Bătrân a înghesuit peste o sută de zicale populare, ilustrate literal de personaje: cineva „își bate capul de un zid”, altul „aruncă bani în apă”, iar o femeie „îl leagă pe diavol de o pernă”. Pictura este o adevărată enciclopedie vizuală a înțelepciunii și nebuniei omenești.