Știai că, în tradiția ortodoxă, chemarea la rugăciune se face adesea nu doar cu clopotul, ci și cu „toaca” — o scândură lungă de lemn (uneori de metal) lovită ritmic cu ciocănele? Bătaia ei imită, în tâlcuirea tradiției, ciocănitul lui Noe la corabie și chemarea la mântuire.

Știai că, în trecut, băieții din coruri își pierdeau glasul de copil odată cu adolescența? Pentru a păstra acele voci înalte și puternice, în anumite veacuri s-a ajuns la practica dureroasă a castraților — o pagină tristă din istoria muzicii vocale.

O melodie ne leagă unii de alții mai tainic decât vorbele, căci izvorăște din același loc adânc unde toți semănăm. Când cântăm împreună, picăturile de singurătate se adună într-un singur izvor și, pentru o clipă, nu mai suntem despărțiți.