„Salomeea dansând în fața lui Irod” a lui Gustave Moreau l-a fascinat pe scriitorul Joris-Karl Huysmans, care i-a dedicat pagini întregi în romanul „À rebours”. Moreau lucra cu straturi minuțioase de detaliu, aur și pietre prețioase pictate, încât personajul devenea aproape o bijuterie, o icoană a decadenței, exact ce căuta literatura simbolistă a vremii.

Premiera baletului „Ritualul primăverii” al lui Stravinski, la Paris în 1913, a stârnit un adevărat scandal în sală. Ritmurile îndrăznețe și coregrafia neobișnuită au provocat huiduieli și încăierări între spectatori.

În marile catedrale gotice, precum Notre-Dame de Paris sau Chartres, ferestrele nu erau simple deschideri, ci uriașe icoane de sticlă colorată prin care lumina soarelui pătrundea prefăcută în culoare. Rozeta, fereastra rotundă de deasupra intrării, ajungea la mai bine de zece metri în diametru. Se spunea că lumina trecută prin vitraliu este chip al luminii dumnezeiești care intră în lume fără s-o strice, precum trece raza prin sticlă.