Știai că belcanto, care în italiană înseamnă „cânt frumos”, este un stil de operă ce prețuiește mai presus de toate frumusețea liniei melodice și măiestria glasului? Maeștri ai acestui stil au fost Rossini, Bellini și Donizetti.

O ceașcă de ceai iubită de o familie s-a spart într-o zi în cioburi mărunte. În loc s-o arunce, un meșter bătrân a lipit bucățile cu lac amestecat cu pulbere de aur, după datina numită kintsugi. Când a înapoiat-o, crăpăturile nu mai erau ascunse, ci străluceau ca niște vine de lumină. „De ce ai arătat rănile?” a întrebat stăpâna. „Fiindcă și rănile fac parte din povestea ei”, a răspuns meșterul, „iar ceea ce a fost vindecat cu grijă e mai frumos decât ceea ce n-a fost niciodată atins.” Și inima omului, lipită cu răbdare și iubire, poate ajunge mai frumoasă tocmai acolo unde a fost cândva frântă.

În picturi precum „Contraste de forme”, Léger opune forme robuste, colorate în culori vii, delimitate cu negru gros, într-un ritm aproape muzical. El vorbea despre o artă a contrastelor, în care volumele, liniile și culorile se ciocnesc pentru a crea intensitate. Acest limbaj a influențat mai târziu afișul și designul modern.