Într-un sat era un clopot vechi de bronz, crăpat pe o parte, pe care noii veniți voiau să-l topească pentru unul nou și lucios. Dar bătrânii s-au împotrivit. Când suna, clopotul cel crăpat avea un glas cald, ușor tremurat, pe care tot ținutul îl cunoștea. Bătrânii spuneau că un clopot nou va suna mai tare, dar acesta sună a acasă. Și l-au lăsat să cânte mai departe rănile lui frumoase.

Știai că muzica bizantină folosește o notație aparte, numită „psaltică” sau „neumatică”, în care semnele scrise nu arată note fixe pe portativ, ci intervale și mișcări ale glasului de la un sunet la altul? Aceste semne se numesc „neume”.

Știai că în dansul clasic indian kathak povestirea se face cu tot corpul, mai ales prin gesturile mâinilor și expresia feței? Dansatorii poartă clopoței la glezne, numiți ghungroo, cu care marchează ritmuri complexe direct din pași.