Un pustnic a fost întrebat cum se roagă, dacă nu are nici carte, nici cântări știute. El a arătat spre pârâul care curgea la marginea chiliei și a spus: „Ascultă apa. Ea cântă zi și noapte același cântec și nu obosește niciodată, fiindcă nu se laudă cu el. Așa vreau și eu să fiu: o coardă lăsată în vântul lui Dumnezeu, care sună fără să-și ceară plată.” Și au tăcut amândoi, ascultând muzica pe care nimeni n-o scrisese.
Simfonia „Neterminată” a lui Franz Schubert are doar două părți complete, în loc de patru câte avea de obicei o simfonie. A fost descoperită și interpretată abia în 1865, la peste patruzeci de ani după moartea compozitorului.
Știai că Gustav Mahler mergea adesea la Sigmund Freud pentru a-și afla liniștea sufletului? Cei doi s-au plimbat ore întregi pe străzile orașului Leiden, iar Mahler spunea că muzica lui poartă în ea toată frământarea și dorul unei vieți întregi.
Știai că valsul, dansul care se învârte grațios, se scrie aproape întotdeauna în măsura de trei timpi? Cele trei bătăi — un accent puternic urmat de două mai ușoare, „un-doi-trei, un-doi-trei” — dau acea legănare rotundă care îi face pe dansatori să se rotească prin sală.