Doi cântăreți s-au întrecut în fața satului. Cel dintâi a cântat tare și meșteșugit, iar oamenii l-au lăudat. Al doilea a cântat încet, o melodie simplă, veche, învățată de la mama lui, și mulți au început să plângă. Când i-au întrebat de ce plâng, sătenii au răspuns: „Cel dintâi ne-a arătat cât e el de priceput. Al doilea ne-a adus înapoi copilăria, casa părintească și izvorul din care beam apă. El nu a cântat pentru urechi, ci pentru suflet.”