În desenele animate clasice, muzica era adesea potrivită cadru cu cadru printr-un procedeu poreclit „Mickey Mousing”: fiecare mișcare a personajului avea corespondent sonor exact, un pas fiind subliniat de o notă, o cădere de un glissando. Termenul vine tocmai de la sincronizarea minuțioasă din primele scurtmetraje cu Mickey Mouse.

Scopul ultim și rațiunea de a fi a muzicii nu trebuie să fie altele decât slava lui Dumnezeu și înviorarea sufletului.

Știai că sub plăcuțele marimbei și ale vibrafonului atârnă tuburi rezonatoare care întăresc și prelungesc sunetul, ca niște mici cutii de rezonanță?