Știai că sonata și cantata au fost la început surori care se deosebeau doar printr-un cuvânt? „Sonata” venea de la „sonare”, a suna (adică muzică pentru instrumente), iar „cantata” de la „cantare”, a cânta (muzică pentru voce). Așa, prin două verbe latinești simple, s-a împărțit lumea muzicii vechi în cea cântată și cea sunată.

Știai că marea sală a Ateneului Român este împodobită cu o frescă uriașă, ce înfățișează în icoane istoria românilor, și că sub cupola ei acustica este atât de bună, încât a devenit casa Filarmonicii „George Enescu”? Aici a dirijat și a cântat de multe ori însuși Enescu.

„Cina cea de Taină” a lui Leonardo din refectoriul mănăstirii Santa Maria delle Grazie din Milano a început să se degradeze aproape imediat, pentru că artistul a pictat pe zid uscat cu un amestec experimental de tempera și ulei, în loc de fresca umedă tradițională. Deja în timpul vieții sale culorile se cojeau, iar de-a lungul secolelor lucrarea a fost restaurată de nenumărate ori.