Paștele este praznic „mobil”, adică nu cade în fiecare an la aceeași dată, spre deosebire de Crăciun, care rămâne statornic la 25 decembrie. Rânduiala aceasta vine de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care a hotărât ca toți creștinii să prăznuiască Învierea în aceeași zi: în prima duminică de după luna plină care urmează echinocțiului de primăvară. Așa se face că, urmând mersul lunii pe cer, data Paștelui se mută de la un an la altul.

Știai că la Athos stăruie de veacuri „avaton”-ul, oprirea intrării femeilor pe Sfântul Munte, pentru ca liniștea pustnicească să rămână neatinsă?

Știai că îndată după botez urmează Taina Mirungerii, în care pruncul este uns cu Sfântul Mir pe frunte, ochi, urechi, nări, gură, piept, mâini și picioare, cu cuvintele „Pecetea darului Sfântului Duh”? Prin această pecete, noul botezat primește darurile Duhului Sfânt, așa cum apostolii le-au primit la Rusalii.