Poveste cu tâlc
Un ucenic l-a întrebat pe bătrân: „De ce, deși mă rog și postesc, inima mi-a rămas împietrită?” Bătrânul l-a dus la un izvor și i-a arătat o piatră scobită de picurii apei. „Vezi? Nici un strop n-a spart piatra, dar toți împreună, cu răbdare, au săpat-o. Așa și pocăința: nu o zi, ci osteneala statornică înmoaie inima cea de piatră.” Puțin câte puțin, cu răbdare, se face lucrul cel mare.
din tradiția monahală
Din același raft

Alte picături din Credință

Știai că… · Credință
Știai că epitrahilul, veșmântul de la gâtul preotului, este semnul harului fără de care nu se poate săvârși nicio Taină? Fără el, preotul nu poate spovedi, cununa ori boteza; de aceea se spune că preoția „stă pe epitrahil”.
Știai că… · Credință
Știai că, peste an, credincioșii ortodocși postesc și miercurea, și vinerea? Miercurea se ține post pentru că atunci Iuda s-a învoit să-L vândă pe Domnul, iar vinerea pentru că atunci Hristos a fost răstignit; astfel, două zile din fiecare săptămână rămân închinate pomenirii Patimilor.
Citește tot →
Poveste cu tâlc · Credință
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Dacă văd pe fratele meu greșind, se cade să-l vădesc?” Bătrânul i-a răspuns: „Dacă vom acoperi greșeala fratelui nostru, și Dumnezeu va acoperi greșeala noastră; iar de o vom da pe față, și Dumnezeu o va da pe față pe a noastră.” Astfel a înțeles fratele că neosândirea aproapelui nu este nepăsare față de bine, ci nădejde că mila cu care măsurăm ni se va măsura și nouă.
Citește tot →
din Pateric