Furtuna nu ține veșnic, nici încercările nu vor rămâne pururea; deci așteaptă și rabdă, căci după iarnă vine primăvara și după noapte răsare lumina.

Liniștea nu este lipsa zgomotului, ci prezența unei ape adânci în care nimic nu se mai tulbură. Sufletul care caută liniștea seamănă cu drumețul aplecat asupra izvorului: dacă vine grăbit și înfierbântat, tulbură apa cu propria-i umbră și nu vede nimic. Dar de se așază puțin la margine și își liniștește răsuflarea, apa se face limpede și, în ea, se vede cerul întreg. Așa și cu inima: nu o vei limpezi silind-o, ci așezând-o cu blândețe lângă izvorul cel tainic al rugăciunii, până ce se face oglindă.

Știai că la praznicul Rusaliilor bisericile se împodobesc cu ramuri verzi de tei, de nuc și de frunzar? Verdeața este semn al harului dătător de viață al Duhului Sfânt, iar în această zi se face slujba plecării genunchilor, cu rugăciunile îngenuncheate.