Știai că ne închinăm cu trei degete unite (degetul mare, arătătorul și mijlociul) pentru a mărturisi Sfânta Treime — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei Persoane — iar celelalte două degete, strânse în palmă, amintesc de cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească?

Un frate a greșit odată în mănăstire și a fost chemat la sfat spre a fi judecat. Avva Moise, chemat și el, n-a voit să meargă. Când l-au rugat stăruitor, a luat un coș vechi și găurit, l-a umplut cu nisip și l-a purtat pe spate. Ieșindu-i înainte, l-au întrebat: „Ce este aceasta, părinte?” Iar el a răspuns: „Păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd, iar astăzi am venit să judec păcatele altuia.” Auzind acestea, frații l-au iertat pe cel greșit și n-au mai zis nimic. Aici stă tâlcul: cine își vede necontenit propria neputință, cu greu mai află vreme să osândească pe aproapele.

Știai că tămâia se face din rășina unor arbori din răsărit, care se adună în lacrimi întărite și se arde pe cărbune aprins? Fumul ei bine mirositor înalță rugăciunea spre cer, după cuvântul Psalmistului: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”.