O femeie săracă a adus la mănăstire un coș cu câteva mere din grădina ei. Portarul voia s-o trimită înapoi, socotind darul prea neînsemnat. Dar bătrânul stareț a ieșit, a primit coșul cu amândouă mâinile și a spus: „Acest dar mic e udat cu osteneala și dragostea ei; este mai scump decât toate cămările noastre.”

Știai că anafora pe care o primim la sfârșitul Sfintei Liturghii nu este Sfânta Împărtășanie, ci pâine binecuvântată, tăiată din prescurile din care s-a scos Sfântul Agneț? Numele ei vine din grecescul „anaphora”, adică „ceea ce se ridică”, „ceea ce se aduce”. Din vechime, anafora se dădea mai ales celor care, dintr-un motiv sau altul, nu se împărtășeau în ziua aceea, ca să nu plece nimeni cu totul nemângâiat de la masa Domnului. De aceea se ia pe nemâncate și cu evlavie, adunând firimiturile în palmă.

Știai că Mănăstirea Neamț a fost din vechime o vatră de învățătură și de carte, cu un scriptoriu vestit, unde călugării copiau și împodobeau manuscrise ce s-au răspândit în toată lumea ortodoxă?