Se povestește despre avva Arsenie că, încă fiind la curtea împărătească, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: „Doamne, povățuiește-mă cum să mă mântuiesc.” Și i-a venit glas, zicându-i: „Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui.” Retrăgându-se la viața monahicească, iarăși s-a rugat cu același cuvânt, și a auzit glasul: „Arsenie, fugi, taci și te liniștește; acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii.” Învățătura: fuga de zarva lumii, tăcerea și liniștea inimii sunt temeliile vieții fără de păcat.

Știai că Sfântul Antonie cel Mare și-a împărțit toată averea săracilor după ce a auzit în biserică cuvântul Evangheliei „vinde-ți averile și le dă săracilor”, și abia atunci a pornit spre pustie?

Sufletul recunoscător seamănă cu un izvor care nu seacă, fiindcă tot ce primește dăruiește mai departe. Cu cât mulțumești mai mult, cu atât apa lui curge mai curată.